După menopauză și, în general, după 50 de ani, oasele pierd treptat din densitate, iar riscul de osteoporoză și de fracturi crește. Nu toți oamenii sunt afectați în aceeași măsură: contează ereditatea, greutatea, alimentația, mișcarea, fumatul, unele boli și tratamente. Ce trebuie să știi înainte de a discuta cu medicul este care sunt factorii tăi de risc, ce investigații există și ce întrebări merită puse, iar criteriile de mai jos te ajută să-ți faci o imagine clară.
Ce este osteoporoza și de ce apare
Osteoporoza este o boală în care oasele devin mai poroase și mai fragile, deci se pot rupe mai ușor, uneori după o simplă cădere sau chiar fără o lovitură evidentă. Osul este un țesut viu, care se reînnoiește continuu. Până în jurul vârstei de treizeci de ani, organismul construiește masa osoasă; apoi echilibrul se schimbă treptat în favoarea pierderii. La femei, scăderea estrogenului din menopauză accelerează pierderea de masă osoasă. Boala nu doare și nu dă semne până la prima fractură, de aceea se vorbește de o „boală tăcută”.
Factorii de risc: ce trebuie să notezi
- Vârsta înaintată și sexul feminin, mai ales după menopauză, în special dacă aceasta a apărut devreme.
- Istoricul familial: fractură de șold la un părinte, osteoporoză la rude apropiate.
- Greutate mică și constituție fragilă.
- Fumatul și consumul excesiv de alcool.
- Sedentarismul și lipsa efortului cu încărcare, precum mersul pe jos.
- Aport scăzut de calciu și vitamina D sau expunere redusă la soare.
- Fracturi anterioare după traumatisme minore.
- Boli: tulburări ale tiroidei sau paratiroidei, boli digestive care scad absorbția nutrienților, artrită reumatoidă, boală cronică de rinichi, diabet.
- Medicamente: tratamente cortizonice pe termen lung și altele, la care doar medicul poate aprecia riscul.
Criterii pentru a decide când să discuți despre evaluarea oaselor
- Ai trecut de menopauză și ai cel puțin un factor de risc suplimentar.
- Ai o fractură apărută la o cădere de la înălțimea ta sau chiar mai mică.
- Observi că te-ai micșorat în înălțime sau că ți s-a accentuat curbura spatelui.
- Iei un tratament cu risc pentru oase sau ai o boală asociată.
- Ai istoric familial semnificativ.
- Ai o vârstă la care medicul consideră util un screening, chiar fără alți factori.
Densitometria DEXA: ce este și cum se face
Densitometria osoasă, numită DEXA, este examinarea standard prin care se estimează densitatea oaselor, de obicei la nivelul coloanei lombare și al șoldului. Durează câteva minute, nu doare și folosește o doză foarte mică de radiații. Rezultatul este exprimat printr-un scor (T-score) care compară densitatea ta cu cea a unui adult tânăr sănătos, în funcție de care medicul vorbește de masă osoasă normală, scăzută sau de osteoporoză. Nu toți ar trebui să o facă regulat; indicațiile se stabilesc după riscuri. Despre cine ar trebui să facă o astfel de examinare poți citi în ghidul despre osteoporoză și densitometria DEXA.
Întrebări utile pentru medic
- Care sunt factorii mei de risc pentru fracturi?
- Ar trebui să fac o densitometrie acum sau mai târziu? La ce interval se repetă?
- Ce analize ar putea fi utile, de exemplu pentru calciu, vitamina D sau funcția tiroidei și a rinichilor?
- Medicamentele pe care le iau îmi influențează oasele?
- Ce fel de mișcare mi se potrivește?
- Este nevoie de suplimente de calciu sau vitamina D? În ce cantități?
- Ce fac ca să previn căderile acasă?
Ce poți face pentru oase, indiferent de rezultate
Mișcarea cu încărcare, adică mersul alert, urcatul scărilor, dansul sau exercițiile ușoare cu greutăți, stimulează osul să se întărească. Exercițiile de echilibru și forță reduc riscul de cădere. Alimentația echilibrată, cu lactate, legume verzi, pește și surse de proteine, ajută; calciul din alimente este, în general, preferat suplimentelor, iar vitamina D se evaluează și se suplimentează la recomandarea medicului, nu din proprie inițiativă, mai ales în doze mari. Renunțarea la fumat și moderarea alcoolului completează tabloul. Acasă, înlătură covoarele alunecoase, asigură lumină bună, folosește încălțăminte stabilă și bare de sprijin în baie.
Căderile: partea invizibilă a problemei
Multe fracturi apar nu pentru că oasele sunt foarte fragile, ci pentru că omul cade. Vederea scăzută, medicamentele care dau somnolență sau amețeli, tensiunea scăzută la ridicare, încălțămintea nepotrivită și mobilierul prost aranjat cresc riscul. Medicul poate revizui tratamentele și poate recomanda un control al vederii, iar un kinetoterapeut te poate învăța exerciții de echilibru. Dacă te temi că vei cădea, spune-o: există soluții practice, de la bastoane și încălțăminte potrivită la modificări simple în casă.
Dacă ai dificultăți de mers, dureri persistente de spate sau ai suferit o căzătură recentă, spune-i medicului chiar și atunci când te gândești că „e de la vârstă”. O evaluare poate arăta ce se poate corecta, iar un plan de kinetoterapie adaptat reduce atât durerea, cât și riscul unei noi accidentări.
Dacă diagnosticul este osteoporoza
Există tratamente care reduc riscul de fracturi, iar alegerea lor depinde de scor, de vârstă, de fracturi anterioare, de alte boli și de preferințe. Medicul poate recomanda medicamente care încetinesc pierderea osoasă sau stimulează formarea de os nou, dar și monitorizare periodică. Tratamentul se urmează conform indicațiilor și nu se oprește fără discuție. Fii atentă la semnele unei noi fracturi, precum durerea bruscă de spate sau pierderea de înălțime.
Pentru o privire de ansamblu asupra controalelor care contează după 50 de ani, poți consulta MedicinaPress, unde sunt grupate ghiduri de prevenție pe categorii. Oasele sunt o investiție pe termen lung: cu cât te ocupi mai devreme de ele, cu atât ai șanse mai mari să rămâi activ și independent.
